Treceți la conținutul principal

Postări

Doctorii sa ridice mana dreapta! Psihologii sa taca!

Cazul pe care-l voi descrie in continuare este diferit de celelalte pe care le-am scris pana in prezent. Particularitatea tine de varsta persoanei cu care am lucrat - 80 de ani, dar si de numele pe care-l poarta, nume ce nu poate fi dat publicitatii din motive ce tin de confidentialitate.

Am fost putin nedumerit de intrebarea pe care mi-a adresat-o la telefon o cunostinta care lucreaza ca psiholog in domeniul recrutarilor de personal. Eram la volanul Loganului meu si conduceam cu atentie deoarece luna decembrie sosise cu ceva zapada cand, dintr-o data, imi suna telefonul care-mi intrerupe o melodie de-a Romicai Puceanu ( S-a strans lumea toata - cred ca asa se numeste!). Contrariat, ma uit la ecran unde era afisat numele cunostintei despre care va vorbeam ceva mai sus. Ma intreaba foarte direct daca ii pot recomanda vreun coleg pe care sa-l stiu ca face hipnoza si care sa vrea sa lucreze cu o femeie in varsta. Asocierea hipnoza-femeie in varsta, ceva neobisnuit pentru practica mea…
Postări recente

2017 - partea mea

Suntem la sfarsitul anului 2016, cu doar 3 zile inainte de Revelion. Daca ar fi sa fac o analiza cuprinzatoare, dar generala, punandu-mi lentilele optimistului in ramele pesimistului, pot spune ca a fost un an nenorocit de bun. Nu-mi aduc bine cum a inceput, poate si din cauza faptului ca a fost ziua de nastere a neveste-mii, iar uitarea nu este cauzata de vreo petrecere scaldata in alcool. Pur si simplu, nu-mi amintesc daca am participat la ea. Glumesc! Sunt sigur ca o sa citeasca ce-am scris ( ea imi face corectura! sic!) si vreau sa-i vad reactia.

Eu, gradinar

             2016 este primul an in care nu am dat examene in perioada ianuarie-februarie ori nu am tinut cursuri. Asadar, a fost un an cu un inceput lejer ca spritul de vara la temperatura potrivita. Singura indeletnicire pe care mi-am asumat-o cu o deosebita placere a fost reamenajarea unei camere in sera. Cei aproape 2000 de mp de teren de la Calugareni aveau nevoie sa fie pusi la treaba cu responsabilitate. As…

Am intalnit si psihologi de rand (fericiti)

Facebook-ul nostru, cel care ne-a unit
Da, stiu ca suna ca un stereotip clasic, dar eu sunt unul dintre cei fericiti. Nevoia de a schimba conducerea actuala a Colegiului Psihologilor are si parti bune, pe langa nenumaratele aspecte negative. Si, credeti-ma, sunt beneficii absolut functionale care vin la pachet cu neregulile traite pana in prezent. Poate ca va intrebati ce anume s-a produs, iar voi ati trecut cu vederea frustrandu-va de lipsa unui mic moment de fericire. Va aduceti aminte cand ne-am cunoscut? E foarte important acest aspect deoarece in jurul lui s-au adunat si au inceput sa prinda contur aceste mici beneficii despre care va vorbeam. Era sfarsitul lunii septembrie cand, pe pagina mea de facebook, apare un articol scris de "Universitaria". L-am citit, am studiat si pagina respectiva, dupa care, pe chat, in privat, le-am transmis ca mi-as dori sa fie mai transparenti in descriere pentru ca m-as putea alatura taberei lor, avand propriul meu "repros" la …

Taiati-mi mana stanga sa pot vota cu dreapta! Va rog, cealalta stanga!

Alegerile de anul acesta, 2016 - consemnez pentru posteritate! - au fost unele dintre cele mai decente din punct de vedere al agresivitatii vizuale stradale. Aproape ca nici nu s-a observat, afisele mici, minuscule in raport cu mash-urile ce acopereau fatadele blocurilor, stateau inghesuite pe panourile electorale de la colturile de strada.
Emisiunile electorale pline de "sangele" candidatilor ce se razboiau in cuvinte, platforme si dosare penale, au devenit istorie. Chiar m-au plictisit! Nu tu patologii, nu tu cutite infipte in spate, nu tu pahare de apa aruncate spre fata contracandidatului! Nici macar o flegma asezata temeinic intre ochii "partenerului" de studio! In schimb, cum deschideai facebook-ul, puteai analiza literar sexul propagandistului de moment. Aflai ca au penis, sau vagin, dupa caz sau de imprumut, indivizi respectabili, tineri frumosi si needucati, care se afisau ca fiind intelectualii de rezerva ai Romaniei: fotografi, avocati, psihologi, medici…

Spatiul dintre secunde

Vag, foarte vag, imi aduc aminte de bataile secundarului unei pendule ce atarna de peretele amintirilor mele. Daca inchid ochii, lasand ceva spatiu celorlalte simturi care se inghesuie sa se exprime in virtualitatea memoriei mele, ma pot proiecta intr-o imagine relativ clara formata in jurul acelor sunete. Se contureaza o camera cu aspect invechit, un pat in care, presupun, eu ar fi trebuit sa dorm de pranz, o plapuma veche cu miros de lavanda, totul cuprins de o lumina difuza, calda. Simt o liniste deplina care nu ma invita la somn. Apreciind intensitatea curiozitatii mele din acel moment, pot spune ca aveam vreo 4-5 ani. Ma frichineam sub plapuma cu mare atentie pentru a descoperi la timp orice zgomot ce ar fi putut trada venirea vreunui adult care ma avea in grija. Descoperisem placerea de a-mi incorda picioarele si, rand pe rand, sa le lovesc cu putere de salteaua cu arcuri pe care stateam intins ca, mai apoi, sa mi le arunce in sus pentru a se opri brusc in plapuma grea. Dupa vre…

Iadul a fost rupt din Rai.

Prin 2007, undeva prin luna februarie, stiu sigur ca ma aflam la putin timp dupa ziua gemenilor, am hotarat sa infiintez o echipa de rugby pentru copii. Era un moment dificil pentru mine deoarece avusesem trei incidente majore cu Razvan, unul dintre piticii mei. Din cauza racelilor repetate, foarte agresive, care se succedau la fiecare 3-4 saptamani, a fost la un pas de moarte. Cu numai o luna inainte de ziua lui, la inceputul lunii ianuarie, m-am internat cu el la Budimex pentru ca avea febra foarte mare, nu-i scadea sub 39,2, fiind avertizat ca este in stare critica. Era mai mult mort decat viu. Am fost internati in cabinetul medicului de garda, profesorul Scurtu, pentru ca nu mai erau locuri pe sectia de pediatrie. La momentul respectiv, pus in fata unei situatii extreme, cu deloc solutii de iesire din criza, m-am asezat pe jos langa patul lui si am inceput sa ma rog. Il mangaiam pe manuta fierbinte si ma rugam. Nu stiam prea bine cum se face, nu stiam cine stie ce rugaciuni, asa c…

Mi-am pus paie in cap, dar nu le-am dat foc.

Astazi, capul mi-a luat-o razna. A cerut mintea sa se faca o conferinta extraordinara pentru ca nu mai poate duce tot greul corpului in sinapsele sale minuscule si, drept urmare, a lasat-o psihicul. A lasat-o singura cu inconstientul. Si psihicul asta e o mare figura! Si-a luat ce-i mai bun - constientul si subconstientul - si a plecat. Mai degraba s-a ascuns. Oricum, cert este ca mintea singura, si cu  inconstientul pe cap, nu va face fata tuturor cerintelor. Asa ca, a cerut urechilor sa asculte, ochilor sa vada, nasului sa miroasa si gurii...sa taca! In plina criza, cu mintea fara psihic, scapata din lanturile neuronale ale constientului, gura a inceput sa-si arate coltii. Ba urla la picioare ca le da de mancare degeaba, ba la maini c-o lasa cu zabala la colturi... Si, uite asa, corpul agitat de gura a inceput sa se razvrateasca! Spre disperarea mintii, gura a facut pact cu inconstientul care, putin confuz si nestiind prea bine ce are de facut, a inceput sa critice in stanga si-n dr…